Mă numesc Alexandra
Visul a devenit realitate. Sunt binecuvantata cu optimism inca din primele secunde de viata, sunt binecuvantata cu credinta si incredere. Astfel, am ajuns sa cred in vise, sa cred in basme, sa cred in tot ceea ce este frumos si simplu. Alexandra sunt sau Blanaru, cei apropiati mie ma stiu dupa numele de familie dinainte de casatorie...Blanaru. Acuma sunt Alexa Alexandra...dar ce conteaza numele??? Sunt un om, un care traieste fiecare clipa, fie ea buna, fie ea rea si le traieste intens, cu toata puterea sa umana.
Sunt un om al carui suflet a fost rupt in mii de bucati, dar care a reusit de fiecare data sa si-l repare singur, fiind optimist si pastrandu-si credinta in vise si in basme. Viata mea este simpla pentru ca asa am ales eu, in ciuda experientelor mele zilnice, in ciuda posibilitatilor pe care le pot avea zilnic, aleg sa imi traiesc viata simplu. Aleg sa imi traiesc viata, asa cum si-o traiesc personajele din basme. Daca veti privi atent la propria noastra viata, veti vedea ca viata noastra, a tuturor, este precum un basm. Un basm in care binele se confrunta cu raul , in care exista lupte, exista rautate, exista binele, exista personaje pozitive, exista personaje negative...toate acestea luptandu-se intre ele, pentru a-si castiga dreptul propriilor valori morale dar si existentiale. Insa,finalul fiecarui basm se termina la fel. Binele iese invingator tot timpul.

Asa este si viata noastra.... Aleg sa scriu pentru ca e singura mea cale prin care imi pot exprima fiecare traire, fiecare sentiment, mult mai bine decat daca l-as povesti. Scrisul pentru mine este cel mai bun tratament in a-mi vindeca ranile emotionale.

Acum, va voi spune de unde a pornit totul intr-o mica povestioara. Eram copil, nu stiam cu ce se mananca aceasta viata, insa stiam ce erau basmele, stiam sa fac diferenta intre rau si bine. Stiam ca eu traiesc intr-un basm, pe vremea aceea cu printi si printese si alte personaje inzestrate cu puteri magice. Totul a inceput in clipa in care mama mi-a citit prima poveste, apoi la pickup imi punea povestile fratilor Grimm. De acolo a pornit totul. Inchideam ochii si ma lasam purtata de imaginatia bogata de copil inocent, imaginandu-mi fiecare personaj in parte, fiecare actiune, chiar si peisajele....toate erau bine conturate in propria-mi minte. Daca inchid ochii acum, as putea sa va descriu ce vedeam atunci.

Toate sunt pastrate cu sfintenie, gata sa fie povestite atunci cand Dumnezeu va dori.

Iubind lumea basmului, mi-am promis ca voi pastra acea lume chiar si atunci cand voi fi mare. Asa am si facut, nimic nu m-a facut sa ma abat de la promisiunea mea de copil.

Am crescut si am crescut frumos, cu o educatie aleasa si cu sufletul plin de iubire si de gingasie, gata sa fie impartasite cu alti oameni.

Crescand si ajungand la o constientizare a realitatii, am observat ca lumea mea de basm nu se potriveste cu lumea reala, si am fost nevoita sa aleg. Am ales. Am ales basmul si aici am ramas,intr-o bula in care nimic nu mi se poate intampla, intr-o bula in care nimeni nu poate intra. Si au fost razboaie, au fost lupte dar in zadar, nimeni nu a putut intra in propria-mi bula.

Insa, la un moment dat, simteam ca raman fara aer, simteam ca ma sufoc, ca sufletul meu nu mai poate respira. Atunci am cautat o modalitate prin care sa imi ajut propria existenta, moment in care a aparut pasiunea mea pentru scris. Scrisul m-a salvat.

Am ales sa scriu pentru voi, pentru voi toti. Este o spovedanie a sufletului meu. Vor fi povesti pe care nu le-am spus niciodata. Din acest motiv, aleg sa spun ca acest blog va fi o spovedanie a propriului meu suflet! Treptat veti afla prin cate poate trece un suflet al unui om, atunci cand este pur, atunci cand iubeste sincer fara asteptari, atunci cand este loial si cand nu asteapta nimic inapoi.